Compostul de casă este rezultatul descompunerii controlate a resturilor vegetale, în prezența aerului, a umidității și a microorganismelor din sol. După câteva luni, din coji de legume, frunze și iarbă tăiată rămâne un material brun, mărunt, cu miros de pădure, bun pentru orice strat sau ghiveci.
Procesul nu cere utilaje și nu e nici complicat. Cere însă câteva reguli de echilibru, iar când acestea sunt ignorate grămada fie miroase urât, fie rămâne luni de zile aproape neschimbată.
Ce pui în grămada de compost?
Specialiștii în grădinărit împart materialele în două familii. Cele verzi sunt bogate în azot: iarbă proaspătă, resturi de legume și fructe, zaț de cafea, plante smulse înainte de a face semințe. Cele brune sunt bogate în carbon: frunze uscate, paie, carton fără imprimeuri colorate, rumeguș de lemn netratat, crenguțe mărunțite.
O regulă practică spune să pui, ca volum, de două-trei ori mai mult material brun decât verde. Dacă predomină verdele, masa devine alunecoasă și urât mirositoare; dacă predomină brunul, descompunerea se încetinește.
- Merg: coji de fructe și legume, zaț de cafea cu filtru de hârtie, coji de ou zdrobite, frunze, flori trecute, iarbă uscată.
- Se evită: carne, pește, oase, lactate, grăsimi și uleiuri, care atrag rozătoare și miros.
- Nu se pun: excremente de câini sau pisici, plante bolnave, buruieni cu semințe coapte, lemn tratat sau vopsit.
Unde și în ce fel faci grămada?
Alege un loc semiumbrit, direct pe pământ, ca viermii și insectele utile să poată urca în masă. Soarele puternic o usucă, iar umbra deasă o ține prea umedă. O ladă din paleți, un coș din plasă de sârmă sau un compostor cumpărat funcționează la fel de bine, cu o condiție: să existe aer pe laterale.
Dimensiunea contează mai mult decât forma. O grămadă mai mică de un metru cub se încălzește greu, iar aceasta este temperatura care distruge semințele de buruieni și agenții patogeni. Dacă ai o curte mică, un compostor închis de capacitate medie este suficient pentru resturile unei familii.
Cum îngrijești compostul pe parcurs?
Pune materialul în straturi subțiri, alternând verdele cu brunul, și răvășește totul cu furca din când în când. Aerarea este esențială: bacteriile care descompun resturile au nevoie de oxigen. Un amestec bine făcut ar trebui să aibă umiditatea unui burete stors, fără apă care curge din el.
| Semn | Cauza probabilă | Ce faci |
|---|---|---|
| Miros de amoniac sau de ouă clocite | Prea mult verde, prea puțin aer | Adaugi material brun uscat și amesteci |
| Grămada nu se încălzește | Prea uscată sau prea mică | Uzi ușor și mărești volumul |
| Muște mici de oțet | Resturi de fructe lăsate la suprafață | Acoperi cu un strat de frunze sau pământ |
| Mucegai alb în masă | Descompunere normală, active ciuperci | Nu faci nimic, e un semn bun |
Cât durează până e gata?
Într-un compostor cu aerare bună, vara, procesul poate dura trei-patru luni. Într-o grămadă lăsată în pace, fără întoarcere, se ajunge uneori și la un an. Compostul matur are culoare închisă, structură mărunt grunjoasă și miros plăcut, de pământ umed. Dacă mai recunoști bucăți de coajă sau frunze întregi, mai așteaptă.
Un test simplu: umple un borcan cu compost, pune câteva semințe de ridiche sau de cresson și ține-l la lumină. Dacă încolțesc normal în trei-patru zile, materialul nu mai dăunează plantelor tinere. Dacă încolțirea e slabă sau plantulele galbenesc, mai are nevoie de timp.
Unde folosești compostul gata?
În grădină, un strat de doi-trei centimetri așezat primăvara în jurul legumelor și al arbuștilor hrănește solul și îl face mai afânat. În ghivece, se amestecă într-o proporție de aproximativ o parte la trei de substrat. Compostul nu înlocuiește complet un pământ pentru semănat, fiindcă e prea bogat pentru plantulele foarte tinere; pentru acestea se folosește ceva mai sărac, cernut.
Dacă te gândești la un ciclu complet al grădinii, lucrările de toamnă se leagă direct de compost: frunzele adunate sunt materia brună de care ai nevoie iarna. Despre ce rămâne de făcut la finalul sezonului, vezi și lucrările de grădină din toamnă, unde o parte din material poate ajunge la grămadă. Pentru o casă cu program încărcat, merită să-ți fixezi priorități clare, iar ideile din articolul despre alegerea priorităților în perioadele aglomerate se aplică și aici: mai bine o grămadă mică, întreținută lunar, decât una mare, abandonată.
Ce faci dacă n-ai grădină?
Compostul se poate face și la bloc, cu un vermicompostor: o ladă cu viermi roșii californieni care procesează resturile de bucătărie fără miros dacă nu depășești cantitatea. Rezultatul este un îngrășământ foarte concentrat, potrivit pentru plantele de apartament și pentru jardinierele de balcon, în doze mici. Lichidul care se adună la baza lăzii, numit adesea ceai de compost, se diluează de zece ori cu apă înainte de folosire, altfel poate arde rădăcinile fine.
Un exemplu concret: o familie de trei persoane produce într-o săptămână aproximativ doi-trei litri de resturi de bucătărie. Amestecate cu frunze uscate păstrate dintr-un sac din toamnă, acestea se transformă în decurs de câteva luni în câteva găleți de material fin, suficient pentru un strat de legume de câțiva metri pătrați. Nu e un câștig spectaculos, dar e constant și reduce și volumul de gunoi menajer.
